MUZEUL CALARASI DUNAR INFERIOR – Tourism Silistra Calarasi
Primary Menu
Hit Enter to search or Esc key to close

Organizat în trei secțiuni, muzeul gestionează peste 60 de mii de bunuri culturale, dintre care 5 mii sunt deja clasificate în cele două categorii ale patrimoniului cultural național: comoară și fond.

Recunoscut ca instituție publică de interes regional, în principal datorită prestigiului unității sale de bază, cu o istorie veche de aproape șapte decenii, Muzeul Dunării de Jos asigură cercetarea, colectarea, conservarea, restaurarea, comunicarea și expunerea, în acest scop a cunoașterii, educația și recreerea publicului local și non-județean, a celor mai reprezentative mărturii materiale și spirituale care atestă existența și evoluția comunităților umane în acest sens, în special, precum și specificul mediului.

EXPOZIȚII PERMANENTE:

SECȚIUNEA ARHEOLOGIE – „Evoluția comunităților umane din Dunărea de Jos”

Expoziția de bază a Secției de arheologie prezintă, într-un concept original, viața comunităților umane, începând din perioada paleolitică (cca 25.000 – 15.000 î.Hr.), în perioada neo-eneolitică (mil. VI – IV a.Ch) , parcurgând perioada clasică a antichității (sec. II î.Hr. – II p.Ch.) și până la sfârșitul perioadei medievale de la Sf. sec. XVIII. De asemenea, putem observa câteva comori monetare precum cele găsite în Rasa (tetradrahmele Filip II și Alexandru cel Mare), Boșneagu (tetradrahmele thasiene, Jegalia (denari romani republicani), Bora (secolul al XVI-lea), monedele bizantine din aur, monedele medievale din argint din Europa Centrală și Imperiul Otoman.

SECȚIUNEA ETNOGRAFIE – „Meserii tradiționale la apusul soarelui”

Expoziția permanentă își propune să valorifice obiectele de patrimoniu care atestă practicarea ocupațiilor și meșteșugurilor tradiționale din satele Bărăgan.

Deși practicarea acestor ocupații este dovedită arheologic din cele mai vechi timpuri, ambarcațiunile țărănești sunt tributare situației istorice particulare a zonei.

Din datele obținute prin cercetări, în așezările Bărăgan situate de-a lungul Dunării, s-a constatat că prelucrarea lânii, trunchiului și țesutului, precum și tâmplăria sunt câteva dintre meseriile principale practicate în sate, ceea ce a dus și la ramificarea lor.

Expoziția este menită ca un prim pas către întoarcerea familiei din mediul rural la una dintre valorile care aparțin esenței satului românesc – tradiția meșteșugurilor.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *